Promisiune…

Îmi place să ascult muzică… mi se pare genial câte poți trăi doar ascultând muzică.. e lumea mea, pe care o iubesc teribil..
Am avut o săptămână groaznică dar frumoasă.. a trebuit să mă mut, am făcut-o pe jumătate.. mi-am dus lucrurile la Neamțu.. (mulțam pe această cale).. apoi, după mult prea puțin somn, am plecat în Brăila, evident pentru a rezolva diverse nu atât de mult plăcute cât importante.. În tren am dormit, și am avut parte de un vis incredibil, plin de trăiri.. asta până m-a trezit un domn pentru că stăteam pe locul lui.. Buimac am văzut ceea ce peste câteva momente m-a făcut să mă simt neputincios.. Era în fața mea… o bătrânică.. plângea.. dap, în tren.. era îmbrăcată în negru, mă privea puțin rușinată parcă, dar plângea.. am încremenit și am decis să ma intristez puțin.. am făcut ochii mari, m-am uitat la ea blând și am încercat să-i spun ceva.. nu am reușit și mi-am dat seama că e mai bine să nu.. dacă atunci simțea nevoia, atunci și acolo .. fie… m-am simțit încă o dată inutil, și în toata tristețea ”noastră” , mi-am amintit de toate supărările din ultimul an, de toate relele prin care am trecut.. m-am întunecat.. mi-am amintit de multele dăți în care am fost neputincios, de multele dăți în care am dezamagit, în care am fost așa cum nu ar fi trebuit.. m-am dus la locul meu, lasand-o în intimitatea ei, încercând să ii ofer spațiul de care avea nevoie în acel moment… am citit…
În Brăila, și bune și rele, am retrăit ziua de 28 ianuarie plus zilele ce au urmat…
M-am gândit să mă mai intristez puțin, și am făcut asta.. până când mi-a venit în cap discuția pe care am avut-o cu Bobo, dar mai ales concluzia… viața e frumoasă, așa cum e ea, poate nu mereu așa cum am vrea noi, însă trebuie să prețuim fiecare clipă… m-am liniștit…
M-a sensibilizat evenimentul la care am participat, și anume lansarea romanului unei prietene.. m-a fascinat ceea ce s-a citit la lansare, pasaje.. o sa revin cu citate.. apropo, ea are doar 18 ani… frumos, nu?..
Apoi m-am gândit că o să-i văd pe ai mei, că o să stau cu ei, că o să-i pup.. că o să dorm cu viața mea.. un zâmbet imens mi-a apărut pe față și le-am promis încă o dată.. sper să reușesc să respect promisiunea…

Advertisements
Explore posts in the same categories: About me...

One Comment on “Promisiune…”

  1. alina Says:

    hei,ce naiba? viata merge inainte! nu te mai gandi la trecut,la momente neplacute,la greseli, priveste doar inainte..ca,bine zice bobo.. Toti avem astfel de momente dar depinde cat de mult te adancesti in ele….
    eu de exemplu cand sunt trista,caut ceva de facut,ceva care sa-mi acupe timpul si sa nu ma gandesc la lucrurile ce ma deprima..
    hai,urmatorul post sa fie unul vesel 🙂


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: