imi este?..

Mi-e lene/sila/scarba de mine…

Ma gandeam daca ajungi vreodata sa spui asta despre tine..

Daca ajungi sa te saturi pur si simplu de tot.. si cand zic scriu tot, ma refer la tot..


Firesc ca nu se poate asta, adica eu unul nu cred ca e posibil.. tot timpul va fi ceva care te va trage in sus.. ca e un zambet, ca e o palma, ca e o ironie, o rautate gratuita, ca sunt oamenii pe care ii iubesti teribil, care iti aduc liniste, ca e ceva ce te enerveaza la culme, ca e muzica, ca e…

e ceva si se intampla.. si trece totul cel putin pentru un timp… dar in acelasi timp sunt convins ca te saturi de multe chestii, nu ajungi sa-ti fie lene, bla, bla de tine, dar ajungi sa nu iti mai pese de chestii, sa nu iti mai pese de chestii care candva te macinau, sa te saturi sa porti aceleasi discutii mereu, sa te afli in aceleasi situatii mereu, sa te saturi sa nu fie cum vrei, sa te saturi sa incerci chestii, sa te saturi sa lasi de la tine in anumite situatii, sa te saturi sa incerci sa intelegi ce nu merita… si sincer nu cred ca asta e un lucru rau, ai mai mult timp pentru tine, esti mai lucid si faci poate ceea ce trebuie, te concentrezi mai mult, esti cu adevarat tu in centrul atentiei ( tale )…

.. doar cu niste ganduri..

Ma gandeam la tristete… ce e la 20 de ani, sau 22, ma rog… ce e tristetea la varsta asta?.. am fost intrebat de mai multe ori: „ ce-i mai Bobocea tristetea asta?.. la varsta asta?.. ce motive ai tu sa fii trist?.. “ .. o intrebare beton.. ce motive am eu sa fiu trist?.. sau oricare alt om de varsta mea.. problemele mult mai mari cred ca vin putin mai tarziu.. cred ca asta de acum e o tristete falsa, care exista si nu face bine.. exista dar e falsa.. as indrazni s-o numesc un fel de neintelegere a anumitor lucruri.. o falsa neimplinire.. cum sa reusesti sa faci ceva daca nu incerci fizic, si daca doar gandesti ca vrei sa faci asta?.. cum sa reusesti sa fii ceea ce vrei sa fii daca nu te pregatesti cumva?.. uitam ca avem tot timpul din lume ( teoretic, e adevarat, dar il avem ).. uitam sa avem rabdare cu noi, si asta ne face rau.. vrem totul fara sa oferim mare lucru… fara macar sa ne oferim noua sansa de a cunoaste si intelege.. nu ne intelegem noi pe noi.. e fuga asta pentru bani, e nebunia din jurul nostru, robotii care alearga cu sau fara destinatie, e mizeria care ne inunda mintile si sufletele, suntem noi…  in filme poate merge sa bati din palme, in viata reala nu.. in viata reala sunt niste pasi pe care trebuie sa-i urmezi, sunt niste etape indiferent de ceea ce vrei sa faci.. e un drum lung pana iti dai seama cine esti… am spus candva ca un om nu ar trebui sa nu aiba idealuri, ca viata unui om ar trebui sa fie cat se poate de simpla.. sa mearga la scoala, apoi la liceu, sa mearga la facultate, sa isi ia un part time, sa termine facultatea, intre timp sa evolueze profesional, sa isi gaseasca persoana potrivita, sa aiba un venit decent pe luna, sa isi intemeieze o familie si cam atat.. uneori aprob ideile astea, alteori ca si acum, mi se par tampenii, chestii spuse/gandite in anumite momente, bune sau rele…

.. inca un post pe care nu vroiam sa-l public.. uite asa, pentru ca nu vroiam.. era de pus peste ” maldarul ” ala din drafts…

Advertisements
Explore posts in the same categories: About me...

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: